sâmbătă, 30 iunie 2012

Vedere spre bulevardul Carol


Vedere spre B-dul Carol.


Aici s-a aflat cladirea Primariei.


O alta perspectiva a zonei respective.


Vedere a zonei din anii '70 dupa construirea noului Teatru National si a hotelului Intercontinental.


Teatrul National asa cum arata pana in 1983.








sâmbătă, 9 iunie 2012

Interiorul Mitropoliei


Interiorul Mitropoliei

            Pe locul schitului din lemn a lui Oprea Iuzbaşa, voievodul Constantin Şerban Basarab-Cârnul (1655 – 1658) începe să ridice o biserică în amintirea luptelor de la Şoplea (1655), construcţie continuată de urmaşul său Mihai Radu Mihnea al II-lea (1658 – 1659) şi, deşi neterminată, a fost sfinţită de Maharie Patriarhul Antiohiei la 6 mai 1658. Zugrăvită în timpul lui Radu Leon Vodă (1664 – 1669) care a hotărât la 8 iunie 1668 să mute aici Mitropolia Ungro – Vlahiei de la vechiul sediu în care funcţiona – biserica Sf. Gheorghe Vechi. Biserica a fost reparată în 1793, apoi în 1799 tencuită în exterior şi învelită, între1834 – 1839 este învelită cu tabla de plumb şi pardosită, zugrăvită, i se reface tâmpla şi i se adaugă în faţa pridvorului mare, care a fost închis cu geamlac, trei pridvoare mici, pe stâlpi în dreptul intrărilor. Alte lucrări au avut loc între 1850 – 1858 când a fost adăugat şi cafasul pentru cor, iar în 1886 a fost repictată de Gh. Tattarescu. Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie, astfel ctitoria lui Constantin Şerban Basarab devenind din 1925 Catedrala Patriarhală. Biserica a fost restaurată între 1932 – 1935 de către Comisia Monumentelor Istorice, iar în urma restaurării din 1960 – 1961 au fost înlăturate adăugirile şi modificările făcute în timp pentru ca monumentul să apară astăzi sub înfăţişarea lui originară. Biserica are un plan trilobat, cu patru turle, turla Patocrator peste naos şi cele trei turle peste pronaosul supra lărgit, are pridvorul deschis, cu şapte arcade frontale şi câte două arcade laterale, sprijinite pe stâlpi groşi de cărămidă ridicaţi pe un soclu înalt. Pridvorul este puţin mai scund decât corpul bisericii şi este acoperit cu trei calote semisferice. Pronaosul larg are 12 coloane ce sprijină bolţile, turla de pe centrul său şi cele două turle mai mici de pe SV şi NV. Catedrala adăposteşte moaştele Sf. Împăraţi Constantin şi Elena (donate de mănăstirea Kikos din Cipru), moaştele Sf. Ioan Gură de Aur şi multe alte moaşte de sfinţi. (Lucia Stoica, Neculai Ionescu-Ghinea, Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti, Vol.II, Editura Universalia, Bucureşti, 2005, pp. 131 – 134).




sâmbătă, 2 iunie 2012

Biserica Sfânta Vineri

            Deşi iniţial propusă la rândul său pentru translare, Biserica Sfânta Vineri – Hereasca a avut o soartă dramatică. Această biserică a avut primul schit construit la finele secolului al XIII lea, tradiţia spunând că în acest schit domnitorul Mircea cel Bătrân a adus temporar moaştele Sfintei Parascheva şi ale Sfintei Filofteea de la Argeş. Pe acelaşi loc va fi construită o biserică de către Nicolae vel Aga, de care se va ocupa din 1749 Elena Domna cu fratele său Udrişte Năsturel Herescu, de la care va fi preluată de către enoriaşi denumirea de Sfânta Vineri – Hereasca. La această biserică Anton Pann a înfiinţat o şcoală de cantori bisericeşti. Grav afectată de cutremurul din 1977, biserica intră în reparaţii capitale şi după opt ani, în toamna anului 1985, va fi restaurată. În cadrul lucrărilor de sistematizare a zonei, biserica a fost iniţial prevăzută a fi încadrată de noi construcţii şi eventul mutată, însă în 1987, la ordinul Elenei Ceauşescu, biserica a fost demolată. Pentru că atât muncitorii aduşi să dărâme biserica, cât şi militarii, au refuzat acest lucru, s-a luat hotărârea de a se folosi detinuţi, astfel că vineri 19 iunie 1987 este data la care Biserica Sfânta Vineri, un simbol al oraşului, denumită şi „ocrotitoarea Bucureştiului”, a dispărut.


Biserica Sfânta Vineri – Hereasca şi clopotniţa

Aici, în apropierea locului unde s-a aflat biserica, în Piaţa Sfânta Vineri, a fost construit un monument închinat amintirii bisericii, care privit dinspre strada Sfânta Vineri formează din două elemente o cruce. 


În faţa acestui monument se află amplasată o cruce ce aminteşte de această biserică pe care putem citi următoarele: „Spre veşnică pomenire şi amintire. În memoria bisericii cu hramul „Sf. Vineri” demolată în anul 1986. Din partea noastră Radu Mihai şi Lucia Petronovici Zăgănescu ca semn de stimă şi preţuire a sfintei biserici am zidit această cruce sfinţită în ziua Înălţării Domnului 24 Mai Anul 2001. Pe aceste locuri a fost lăcaşul Bisericii Sf. Vineri demolată în anul 1986.”