August Treboniu Laurian

În scuarul format de intersecţia străzilor Logofat Udrişte şi Matei Basarab se află bustul lui August Treboniu Laurian (1810-1881) filolog, istoric, om politic şi publicist, urmează studiile gimnaziale la Sibiu, Cluj, apoi universitare la Viena, Hanovra şi Göttingen, ajungând profesor de filozofie şi latină la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. Face parte din Asociaţia Literară din Bucureşti, împreună cu Nicolae Bălcescu, cu care va edita în 1845 „Magazinul istoric pentru Dacia”. Este unul dintre conducătorii importanţi ai Revoluţiei de la 1848 în Transilvania, având un rol marcant în medierile dintre revoluţionarii români şi maghiari. După eşecul revoluţiei va îndeplini misiuni diplomatice la Viena pentru susţinerea revendicărilor românilor pe lângă împărat. Devine inspector general al şcolilor în Moldova în 1851, se implică în înfiinţarea Universităţii din Bucureşti fiind primul profesor de limba latină la Facultatea de litere şi filozofie şi primul ei decan, membru fondator al Academiei Române şi preşedinte între 1870-1872 şi 1874-1876. A fost editor al operelor lui S. Micu şi Gh. Şincai şi a editat manuale de istorie şi geografie. Pe soclul din beton al bustului găsim o placă pe care este scris „Lui Augstin Treboniu Laurian/1810-1881/Şcolarii şi admiratorii sei/1903”. Bustul a fost ridicat în 1903 din iniţiaiva unui grup de profesori de la Liceul Matei Basarab la două decenii de la dispariţia savantului şi este opera sculptorului Constantin Bălăcescu. August Treboniu Laurian a locuit în această zonă, într-o casă care s-a aflat pe locul actualului liceu Matei Basarab.