Bucureștiul dispărut Palatul Societăţii Funcţionarilor Publici

 

La 31 ianuarie 1883 se înfiinţează „Societatea Funcţionarilor Publici”, iar membrii acesteia stabilesc o insignă distinctivă, din metal comun. Palatul Funcţionarilor Publici a fost construit în zona sudică a Pieţei Victoriei, între Calea Victoriei şi Strada Buzeşti, în 1900, după planurile arhitecţilor Constantin Mihăescu şi Alexandru Clavel, într-un stil neoromânesc. Clădirea avea la parter spaţii destinate activităţilor comerciale, etajul şi mansarda fiind destinate locuinţelor unor personalităţi din instituţiile publice. Astfel că îi regăsim aici ca locatari pe Alexandru Vlahuţă, „trezorier al unui inestimabil patrimoniu artistic, al numeroaselor tablouri realizate de ginerele său, Nicolae Grigorescu”.

Palatul a suferit un incendiu la 18 aprilie 1904 în urma căruia au rezultat mari pagube materiale. Pictorului Verona, unul dintre locatarii imobilului, i-au fost mistuite 180 de lucrări. Ironia sorţii făcea ca, deşi acesta avea o poliţă de asigurare în valoare de 56.000 lei, nu o mai plătise de câteva luni. Palatul va fi demolat ca urmare a efectelor bombardamentului din 28 iunie 1944.