„Alo, alo, aici Radio Bucureşti… ” s-a auzit pentru prima data la 1 noiembrie 1928, acum 94 de ani. Primele cuvinte în eter au fost rostite de profesorul Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei româneşti, acesta fiind urmat de un recital de versuri compuse de Horia Furtună, în care Radioul românesc era definit "Un suflet nou". Profesorul Dragomir Hurmuzescu a fost şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie al nou înfiinţatei Societăţi de Difuziune Radiotelefonică, iar Margareta Marinescu a fost prima crainică. La început, Radioul avea doar 17 angajaţi şi emitea câteva ore pe zi, programul fiind alcătuit din ştiri, muzică de dans şi clasică, buletine meteorologice. Ulterior, au fost difuzate emisiuni pe teme culturale, umoristice sau emisiuni dedicate muzicii clasice, printre care: "Ora copiilor", "Ora veselă", "Ora femeilor", "Cronica muzicală", "Cronica dramatică" sau "Poşta amatorilor". ''Legea pentru instalarea şi folosinţa staţiunilor şi posturilor radioelectrice'' care consfinţea monopolul statului asupra posturilor de emisie şi asupra posturilor de radiorecepţie a fost adoptată în iulie 1925, iar în septembrie 1925 a fost aprobat şi Regulamentul pentru aplicarea Legii menţionate, în care se preconiza înfiinţarea unei societăţi de difuziune pe acţiuni (60% capital de stat şi 40% capital particular). La 15 decembrie 1925 a fost adoptat decretul regal de aplicare a "Legii Radiofoniei", care a fost transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva. Consiliul de Miniştri a aprobat, la 22 decembrie 1927, înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România (actuala Societate Română de Radiodifuziune). Prima Adunare generală a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică s-a desfăşurat la 17 ianuarie 1928, când a fost aprobat statutul de funcţionare şi a fost ales primul Consiliu de Administraţie, care s-a reunit pentru prima dată la 5 martie acelaşi an, moment care a marcat începutul funcţionării Societăţii Române deRadiodifuziune. La 4 aprilie 1936, Societatea de Difuziune Radiotelefonică a devenit Societatea Română de Radiodifuziune.
Este legea mea a parintilor bunicilor sotului a oamenilor,semnat sintem bucuresteni 1900-vesnic[avem semn chip vesnic].
RăspundețiȘtergere