sâmbătă, 29 septembrie 2012

Migraţia monumentelor



Mutarea unor statui este fenomen des întâlnit în Bucureşti. Este exemplul statuilor din Piaţa Univesităţii, mutate de municipalitate în piaţeta Parcului Izvor, pentru a facilita construirea unei parcări subterane pe locul amplasementului iniţial al acestora. 


Pentru construirea unui pasaj a fost mutat şi monumentul „Crucea Secolului” din Piaţa Charles de Gaulle (fosta Piaţă Aviatorilor). 


O altă statuie căreia i-a fost schimbată locaţia este cea a Ostasului sovietic, mutată în anii ’80 din Piaţa Victoriei în Rodul de pe şoseaua Kiseleff şi apoi în anii ’90 în cimitirul din şoseaua Pipera.

Acest fenomen nu este însă specific unei anumite epoci, ci s-a manifestat în toate perioadele, aşa cum a fost în cazul Coloanei cu Vultur, realizată de Karl Stork şi amplasată iniţial în Grădina Episcopiei (Grădina Ateneului) mutată în actuala Piaţă Rosetti şi apoi, pentru a face loc monumentului lui C.A.Rosetii, în Piaţa Regina Maria, unde şi-a găsit sfârşitul în urma cutremurului din 1977.[i]


Exemplul cel mai elocvent al migraţiei unei statui este cel al Lupoaicei Capitoline, simbolul latinităţii. Monumentul, copie a Lupei Capitoline de la Roma, care reprezintă o lupoaică alăptând doi copii (Romulus şi Remus – legendarii fondatori ai Romei), a fost dăruit oraşului Bucureşti de către Viceprimarul Romei cu ocazia marii Expoziţii din 1906, când a fost amplasată în Palatul Artelor. Ulterior, ea a fost mutată la capătul străzii Lipscani, într-o mică piaţetă ce va purta numele Piaţa Romei. A fost reamplasată apoi în capătul de sus al esplanadei Patriarhiei, pentru ca, după caţiva ani, să fie coborată în partea inferioară a acesteia. În perioada comunistă, statuia s-a regăsit în parcul aflat în Piaţa Confederaţiei Balcanice (Piaţa Dorobanţi), pentru ca în anul 1997 să fie mutată în Piaţa Romană, de unde a fost relocată în 2010 în amplasamentul ei anterior din Piaţa Romei. 


Un alt monument ce a căzut victimă a strămutării este cel al Eroului Necunoscut ridicat în 1923 în Parcul Carol, mutat în 1958 la Mausoleul de la Mărăşeşti de unde a fost readus în anii ’90 şi reaşezat în vechea sa locaţie în 2006.


Palatul artelor, construit cu ocazia Expoziţiei Generale din 1906 şi devenit Muzeul Militar, a fost desfiinţat către sfârşitul anilor ’50 ai secolului trecut şi pe locul acestuia s-a ridicat un mausoleu dedicat liderilor comunişti şi denumit de catre conducerea acelor vremuri „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”. La mijlocul deceniului trecut, pe când se căutau soluţii pentru amplasarea Catedralei Neamului, una dintre locaţiile propuse a fost chiar Parcul Carol, pe locul mausoleului liderilor comunişti.





Pentru mai multe monumente aici.


NOTE:



[i] Silviu N. Dragomir, Un Bucureşti mai puţin cunoscut, Editura Lucman, 
2008., pp. 54-56.

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Arcul de Triumf



Pentru a elogia evenimene importante, în Bucureşti au fost ridicate mai multe arcuri de triumf în 1848, 1859, 1878, 1906 sau 1918. În ajunul încoronării regelui Ferdinand s-a dorit ridicarea în capitală a unui Arc de triumf care să amintească de cuceririle noului stat. Pentru construirea acestuia s-a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu, ce a elaborat proiectul, o serie de artişti plastici lucrând în acelaşi timp la sculpturile şi elementele decorative ce urmau să împodobească monumentul. Acesta a fost finalizat în toamna anului 1922, fiind realizat din beton armat, având soclul placat cu piatră de granit, iar la fiecare picior al arcului existând câte o uşă ce permitea acesul prin intermediul a 164 trepte către terasa arcului. Faţada principală, de nord, era străjuită de două perechi de statui înalte de 5,50 m, ce reprezentau ostaşul roman (realizat de Frederic Storck), ostaşul dac (Oscar Späthe), ostaşul lui Mircea cel Bătrân (Cornel Medrea) şi al lui Ştefan cel Mare (Dimitrie Paciurea). La baza arcadei se aflau efigiile regelui Ferdinand şi a reginei Maria, realizate de Alexandru Călinescu, iar deasupra acestora se aflau panourile ce consemnau localităţile unde s-au jertfit ostaşii români: Mărăşeşti, Plevna, Guruslău, Şelimberg, Călugăreni, Rovine, Baia, Racova, Valea Albă, Mărăşti. La faţada dinspre sud, la piciorul stâng al arcului erau amplasaţi ostaşul lui Mihai Viteazul (Alexandru Severin), pandurul lui Tudor Vladimirescu (Ion Jalea), iar la cel drept dorobanţul Independenţei (Ion Iordănescu) şi ostaşul Unirii (Dumitru Măţăuanu).


                                        
Pentru că aceste statui şi ornamente erau realizate pe structuri de lemn în tehnica stucaturii şi patinate pentru a respinge picăturile de ploaie, monumentul s-a deteriorat rapid, declanşând în acelaşi timp polemici pro şi contra Arcului de Triumf. După tărăgănări şi trecerea monumentului în administrarea diferitelor intituţii locale sau centrale, prin sume alocate de stat dar şi donate de către organizaţiile de veterani sau de publicul larg, s-a purces la refacerea monumentului, ce va primi înfăţişarea, cu modificarile făcute în perioada comunistă asupra însemnelor regalităţii, cunoscută şi astăzi, fiind inaugurat în prezenţa regelui Carol II la 1 Decembrie 1936.[i]


[i] Virgiliu Z. Teodorescu, Arcul de Triumf, Editura Militară, Bucureşti, 1995, pp. 16 – 43.


Pentru mai multe monumente dispărute aici.

NOTE:

[i] Virgiliu Z. Teodorescu, Arcul de Triumf, Editura Militară, Bucureşti, 1995, pp. 16 – 43.


sâmbătă, 15 septembrie 2012

Monumentul Infanteriei


Un alt tip de monumente de for public îl reprezintă cele ridicate pentru cinstirea unor eroi care s-au jertfit pentru cauza naţională în diferitele lupte sau războaie, un astfel de exemplu fiind Monumentul Pompierilor căzuţi la 13 septembrie 1848 în lupta contra turcilor conduşi de Fuad Paşa. În memoria celor jertfiţi în timpul Primului Război Mondial au fost ridicate în perioada interbelică, la Bucureşti, mai multe monumente, între care Monumentul Eroilor Sanitari, Monumentul Eroilor C.F.R. sau Monumentul Eroilor din Arma Geniu (cunoscut mai ales sub denumirea de „Leul”).


O situaţie aparte o constituie cea a monumentelor dispărute din diferite motive. Este cazul Monumentului Infanteriei, un monument de mari dimensiuni compus dintr-un obelisc înalt din marmură având de-o parte şi de alta un pluton militar alcătuit din 14 infanterişti aflaţi într-o acţiune ofensivă. Acest monument, a fost realizat din bronz de către sculptorul Ion Jalea şi dezvelit în 1936 la primul Rond al şoselei Kiseleff, pe latura din dreapta. În partea stângă a rondului avea să fie amplasată în 1940 o mare statuie a regelui Ferdinand, realizată de Ivan Merstovic, Monumentul Infanteriei fiind dezasamblat în 1939 pentru a face loc perspectivei şi depozitat la Muzeul Militar cu scopul reamplasării lui. Însa declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial a amânat relocarea acestuia, iar cand s-a încercat refacerea după război s-a constatat că dispăruse. Statuia regelui Ferdinand a fost îndepartată şi distrusă în iunie 1948.[i]  Acest monument a suferit modificări în scurta sa existenţă, comandantul plutonului fiind reprezentat iniţial având în mână o sabie în momentul când dădea ordinul de atac. Nu cunosc motivul pentru care această reprezentare a fost schimbată cu cea având pumnul strâns în locul sabiei. Imagine şi alte informaţii aici.
În primavara anului 2000, pe locul fostului Monument al Infanteriei, a fost ridicat un nou monument dedicat infanteriei române, avându-l ca autor pe sculptorul Ioan Bolborea, format dintr-o coloana din bronz înaltă de peste 10 metri, pe care este reprezentata jertfa eroilor infanterişti.

Pentru mai multe monumente dispărute aici.

NOTE:


[i] Şerban Caloianu, Paul Filip, Monumente bucureştene, Bucureşti, 2009,
 Editura Monitorul Oficial, p. 77, 82.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Monumentul Eroilor Corpului Didactic



În perimetrul Pieţei Victoriei, la capătul unghiului format de bulevadrele Kisselef şi Aviatorilor, pentru a cinsti memoria eroilor din Corpul Didactic căzuţi în prima conflagraţie mondială, a fost ridicat în 1930 un monument realizat din bronz, rod al colaborării dintre Arthur Verona şi Ion Jalea. Acesta înfăţişa trei legionari romani care ţineau pe un scut ridicat deasupra capului corpul unui camarad căzut în luptă. Pe soclu, în partea frontală, se afla un basorelief ce înfăţişa o victorie cernită. Lucrarea a purtat în trecut denumirea de Monumentul legionarilor, nume care i-a adus sfârşitul, datorită asocierii acestuia, în viziunea comuniştilor, cu Mişcarea Legionară.[i] În 1945 monumentul a fost înlocuit cu cel dedicat Armatei Roşii.


Pentru mai multe monumente dispărute aici.

NOTE:

[i] Silviu N. Dragomir, Un Bucureşti mai puţin cunoscut
Editura Lucman, 2008, p. 81.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Monumentul Pache Protopopescu


             Monumentul Pache Protopopescu şi Biserica Grecească

Mergând pe bulevardul Carol, lăsând în urmă Piaţa şi statuia lui C.A.Rosetti dar şi biserica Armenească, la intersecţia cu bulevardele Ferdinand I şi Pache-Protopopescu se află Piaţa Pache-Protopopescu, în care a fost amplasată statuia primarului[i] sub mandatul căruia (aprilie 1888 – decembrie 1891) s-a modernizat oraşul, când au fost sistematizate şi pavate numeroase străzi, introdus iluminatul stradal electric şi noi linii de tramvai. În doar trei ani, cât a fost la cârma oraşului, a construit nu mai puţin 28 de şcoli, între care trebuie amintit Liceul „Gheorghe Lazăr”, dar şi un azil de noapte şi prima staţie de salvare ce transporta cu trăsurile gratuit bolnavii. Statuia lui Emanoil Pache Protopopescu (1845-1893), opera sculptorului Ion Georgescu, a fost desfiinţată în iunie 1948.[ii]

Pentru mai multe monumente dispărute aici.

NOTE

[i] Ghidul Bucureştilor, Editura Ghidul României, Bucureşti, 1935, p. 87.
[ii] Valentina Bilcea, Angela Bilcea, Dicţionarul monumentelor şi locurilor
celebre din Bucureşti, Editura Meronia, Bucureşti, 2009, p. 35.