Istoricul bucureștean Cezar Buiumaci, premiat de Societatea de Științe Istorice din România

 

Istoricul bucureștean Cezar Buiumaci a fost premiat de Societatea de Științe Istorice din România cu premiul „Constantin C. Giurescu”, în cadrul Școlii de Vară care a avut loc anul acesta la la Focșani, pentru volumul dedicat istoriei Bucureștilor în timpul comunismului, „Orașul neterminat”, publicat în anul 2024 la Editura Cetatea de Scaun.

„Este o onoare pentu mine să primesc acest premiu care poartă numele marelui istoric, profesorul și academicianul Constantin Giurescu, premiu pe care îl primesc de la Societatea de Științe Istorice din România, care este o asociație profesională, neafiliată politic, menită să pună umărul la dezvoltarea cercetarea științifică și didactică cu aplecare către cercetarea istoriei locale și naționale, cât și universale. „Orașul neterminat” este titlul cărții în care am pus cercetările mele despre transformarea suferită de București în timpul regimului comunist. Pornind de la Cetatea industrială, de la afluxul masiv de populație atras de industrializarea forțată și ajungând astfel rapid la urbanizarea accelerată, cartea este o incursiune în istoria recentă a orașului și abordează temele dezvoltării industriale, ale reorganizării administrative și redenumirii orașului, ale construcției de locuințe, de la marile ansambluri rezidențiale: Drumul Taberei - Militari, Titan - Balta Albă sau Berceni, până la edificiile culturale și politice ale regimului comunist. Am abordat în această carte cultura de masă, de la muzee, teatre și cinematografe la parcuri și statui, continuând în a doua parte a cărții cu construcția metroului și regularizarea Dâmboviței, cu cutremurul din 4 martie 1977 și urmările imediate și pe termen lung ale acestuia, dezastru natural care i-a dat ocazia lui Nicolae Ceaușescu să demoleze centrul orașului pentru a construi unul nou, care să penduleze în jurul Casei Republicii, mai cunoscută sub numlele de Casa Poporului și care este o rană deschisă în peisajul bucureștean. Cartea este o invitație într-o călătorie prin orașul neterminat cu scopul înțelegerii devenirii Bucurestiul cel de astăzi”.

Ne aflăm într-o perioadă în care nostalgiile față de vechiul regim sunt amplificate, mulți dintre cei care sunt de părere că în timpul comunismului a fos mai bine nu au trăit acele vremuri. Comunismul este un regim criminal, care a fost impus în România de Stalin prin intermediul Armatei Roșii de ocupație, iar regimul instalat după 30 decembrie 1947, când regele Mihai a fost obligat să renunțe la tron, a fost un regim opresiv care a eliminat elitele românești din toate domenii, a confiscat averile prin așa-numita naționalizare, a sărăcit populația prin așa-numita reformă monetară, a confiscat pământurile agricultorilor prin colectizare, o mare masă a populației care se vedea nevoită acum să se îndrepte către mediul urban care cunoștea un proces de industralizare forțată și care a absorbit rapid această forță de lucru de care avea nevoie în condițiile unui proletariat scăzut că număr și al cărui reprezentat se erija în justificarea preluării totale a puterii. A urmat procesul de urbanizare accelerată a spațiul urban ca reacție a acestui mare aflux de alogeni care trebuiau cazați, aprovizionați, transportați către locul de muncă, chestiuni care au presiune pe autorități în grăbirea rezolvării crizei spațiului locativ și al alimentației și aprovionarii cu produse necesare traiului. Pe aeste direcții s-a transformat Bucurestiului, care a crescut și pe orizontală și pe verticală în această perioadă, dublându-și suprafața și aproape triplându-și populația. 

S-a creat practic un nou oraș în jurul celui vechi, fără prea multe inteventii în zona istorică a Bucureștiului. Dezastrul s-a produs abia după Cutremurul din 4 martie 1977 care i-a permis lui Nicolae Ceaușescu să facă o intervenșie masivă în inima orașului și să demoleze o suprafață aproximativă cu a unui oraș pentru realizarea unui proiect megalomanic care avea în centrul său palatul politico-adminsitariv Casa Republicii, creând practic o rană în inima orașului care nu pare să se fi vindecat. Ce s-a petrecut în această perioadă am încercat să deslușesc din arhive și marturii și le-am publicat în această carte.

Această carte nu este prima scrisă de Cezar Peter Buiumaci, care este istoric, membru al Societăţii de Științe Istorice din România şi muzeograf la Muzeul Municipiului Bucureşti în cadrul Compartimentului de Istorie Bucureșteană, autor al volumelor „Oraşul din oraş” (2014) şi „Ieri şi azi în Bucureşti” (2016), apărute la editura Muzeului Municipiului Bucureşti şi care tratează evoluţia spaţiului urban bucureștean de-a lungul istoriei sale, este doctor în istorie cu o teză despre evoluţia oraşului Bucureşti în perioada comunistă a carei versiune scurtata este „Oraşul neterminat”. Realizator a numeroase expoziţii privind istoria oraşului Bucureşti în diferite ipostaze la Biblioteca Naţională a României, Biblioteca Academiei Române sau Muzeul Municipiului Bucureşti, autor de articole în reviste de popularizare a istoriei şi anuare de specialitate despre istoria şi aspectul urban, monumentele de for public, a organizat dezbateri și mese rotunde la radio şi diferite posturi TV. Organizator, între 2014 - 2016, a unei serii de conferinţe la Palatul Suțu legate de istoria, arhitectura, antropologia şi evoluţia urbană. Susține conferinţe având subiecte legate de modificarea aspectului Bucureștilor ca urmare a intervenției umane. Este participant activ şi coordonator al unor proiecte care îşi propun reconstituirea istoriei urbane precum „Mesaje săpate în piatră, digitizarea crucilor din piatră din Bucureşti” (2023) sau „Călătorie în oraşul pictat - vechea stradă a Colţei” (2024) prin care se realizează valorificarea patrimoniului cultural material și sunt expuse modificările peisajului cultural urban având ca scop aducerea acestora în atenția publicului prin organizarea de expoziții, conferințe și ateliere de istorie urbană dedicate tinerilor.