duminică, 19 decembrie 2010

Institutul Victor Babeş


Victor Babeş - medic, bacteriolog si morfopatolog, fondator al scolii romanesti de Microbiologie, s-a născut în 1854 la Viena. A fost fiul lui Vincenţiu Babeş, originar din Banat. A studiat medicina la Budapesta, apoi la Viena, unde şi-a luat doctoratul.
Babeş îşi începe cariera ştiinţifică în Budapesta ca asistent în laboratorul de Anatomie Patologică (1874 - 1881). În urma descoperirilor lui Louis Pasteur, este atras de microbiologie şi pleacă la Paris unde lucrează un timp în laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor Cornil. Împreună cu acesta publică primul tratat de bacteriologie intitulat Les bactéries et leur rôle dans l'anatomie et l'histologie pathologiques des maladies infectieuses (1885).1
A lucrat în perioada 1882-1886 cu unii din cei mai mari specialişti ai epocii respective: O. Bollinger si H.W. Ziemsen (Munchen), J. Arnold (Heidelberg), F. Recklinghausen şi W. Waldeyer (Strasbourg), A.V. Cornilşi L. Pasteur (Paris), R. Virchow şi R. Koch (Berlin).2
În 1881 primeşte titlul de profesor asociat (doctor-docent) iar în 1885 postul de profesor de Histopatologie la Universitatea din Budapesta.
În 1887 Victor Babeş este chemat la Bucureşti ca profesor la catedra de Anatomie Patologică şi Bacteriologie.3
Activitatea ştiinţifică a lui Victor Babeş a fost foarte vastă, cu un accent deosebit în problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare anti-rabică şi seroterapie anti-difterică. A demonstrat prezenţa bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave şi a pus în evidenţă peste 50 de microorganisme patogene printre care se numara si "corpusculii Babes-Negri" (prezente in celulele creierului animalelor bolnave de turbare). 4 De o deosebită importanţă este descoperirea unei clase de paraziţi - sporozoari intracelulari nepigmentaţi - care cauzează febra de Texas la pisici şi alte îmbolnăviri la animale vertebrate. La Congresul Internaţional de Zoologie din Londra (1900) aceşti paraziţi sunt clasificaţi în genul Babesia.
În 1892 publică împreună cu Gheorghe Marinescu şi Paul Blocq un Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos. A editat timp de mai mulţi ani Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti.
În anul 1893 este ales membru titular al Academiei Române.
Pe lângă activitatea ştiinţifică a fost preocupat de îmbunătăţirea stării sanitare a populaţiei, în special în combaterea şi prevenirea pelagrei.
Victor Babeş, datorită formaţiei sale ştiinţifice de bază, a creat concepţia ce poate fi denumită "patomorfologia procesului infecţios", sinteză a microbiologiei cu histopatologia.
A fost membru al Academiei Române, membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris şi ofiţer al Legiunii de Onoare (Franţa).5
In 1900 înfiinţează la Bucureşti Societatea Anatomică care a dat un puternic impuls studiilor anatomo-clinice din ţara noastră. În 1913 contribuie la combaterea epidemiei de holeră din Bulgaria, preparând un vaccin antiholeric. În perioada 1916-1918 îşi continuă activitatea de preparare a produselor biologice necesare populaţiei române sub ocupaţie. În 1919 este numit profesor la Universitatea din Cluj, nou înfiinţată. Paralel cu toată această activitate a desfăşurat şi o intensă activitate publicistică, prin publicarea de articole, monografii, tratate în care apar rezultatele tuturor cercetărilor şi descoperirilor sale. Actualmente aceste lucrări împreună cu alte publicaţii despre opera lui se află la biblioteca Institutului Victor Babeş.6
Institutul "Victor Babeş",care poartă numele fondatorului său, prof. dr. Victor Babeş, a fost înfiinţat la 28 aprilie 1887 şi este cel mai vechi institut ştiinţific medical din România. Institutul a fost conceput iniţial ca o şcoală practică superioară pentru toţi cei din domeniul sanitar, un institut medical complex asemenea Institutului Pasteur de la Paris, având secţii de anatomie patologică, bacteriologie, vaccinare antirabică, patologie veterinară, serologie şi chimie. În timp o parte din aceste domenii au fost preluate de alte aşezăminte care au apărut ulterior, având ca model Institutul "Victor Babeş": Institutul Cantacuzino, Institutul de Igienă şi Sănătate Publică, Institutul de Virusologie, Institutul Pasteur.
Iniţial, institutul avea denumirea de "Institutul de Patologie şi Bacteriologie" şi a funcţionat în vechiul palat al Brîncovenilor, pe Calea Victoriei. Din 1899 institutul funcţionează în clădirea cunoscută şi în prezent. Alături de secţiile prezentate mai sus, noua clădire mai cuprindea câteva camere sterile, institutul antirabic (cu dispensarul antirabic), un muzeu, biblioteca, trei săli de lucrări practice de anatomie patologică şi bacteriologie pentru studenţi şi medici, o sală de autopsii, iar în curte crescătorii de animale mici, grajduri etc.7
Într-o comunicare susţinută la 3 aprilie 1900 la Academia Română, Prof. Victor Babeş remarca originalitatea organizării acestui institut, adăpostit într-o clădire monumentală pe malul Dâmboviţei şi dotat cu toate mijloacele de prevenire şi tratament al bolilor infecţioase.
Datorita importanţei contribuţiilor aduse la promovarea ştiinţelor medicale în domenii complexe ca anatomia patologică, bacteriologia, virusologia, imunologia, igiena, patologia comparată şi chiar istoria medicinii, renumele "Institutului de Patologie şi Bacteriologie" condus de dr. Victor Babeş a depăşit în scurt timp graniţele ţării. De asemenea, în ţară el a fost capabil să satisfacă unele din necesităţile medicale stringente ale epocii: combaterea turbării, profilaxia bolilor contagioase, asigurarea metodelor de control şi testare spre a se furniza cea mai curată apa potabilă pentru locuitorii Bucureştilor, prevenirea şi tratarea unor boli ale animalelor. Ca director al Institutului, prof. dr. Victor Babeş a abordat unele din problemele medico-sociale ale acelor vremuri cum ar fi problema pelagrei precum şi formularea unor soluţii realiste privind organizarea medicală a ţării preconizând organizarea unui Minister al Sănătăţii.
Dincolo de renumele internaţional al Institutului, poate cea mai importantă contribuţie o reprezintă formarea unui şir de specialişti şi profesori care devin fondatori de discipline medicale în ţara noastră sau şefi de şcoli medicale.
Întreaga istorie a Institutului este strâns legată de activitatea, profesionalismul şi întreaga personalitate a fondatorului lui, prof. dr. Victor Babeş.8

luni, 13 decembrie 2010

Carol I al Romaniei

Carol Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig s-a nascut la 8/20 aprilie 1839 la Sigmaringen. A fost cel de-al doilea fiu al Principelui Carol Anton de Hohenzollern, guvernatorul Renaniei, ruda apropiata a Regelui Friederich Wilhem al IV-lea al Prusiei si al Principesei Josephna de Baden, ruda cu familia Imparatului Napoleon al III-lea al Frantei. In 1856 a absolvit cursurile scolii superioare de cadeti, in 1857 a urmat Scoala de artilerie si geniu din Berlin, pana in 1866 a fost locotenent in Regimentul 2 dragoni de garda si ofiter de ordonanta al Kronprintului Friederich. In 1863 se inscrie la cursurile de literatura franceza la Universitatea din Bonn. Participa ca voluntar in razboiul austro-prusac impotriva Danemarcei din 1864. 1


Dupa refuzul lui Filip de Flandra, fratele Regelui Leopold al II-lea al Belgiei, de a prelua domnia Romaniei in urma abdicari lui Alexandru Ioan Cuza, la 19/31 martie 1866 s-a facut aceeasi propunere lui Carol de Hohenzollern – propunere acceptata. Ca urmare a plebiscitului din 2/14 – 8/20 aprilie, Printul Carol a fost ales domn al Romaniei. Pe 8/20 mai ajunge in tara, dupa ce a calatorit cu un vas austriac pana la Turnu-Severin. La 10 mai, noul domnitor al Romaniei a intrat in Bucuresti si a depus juramantul in Camera Deputatilor. La 11/23 octombrie Inalta Poarta a emis firmanul de investura a lui Carol I. La exact un an de la sosirea sa, la 10 mai 1867, Carol a rostit primul sau discurs in limba romana. 2 La Neuwid, in ziua de 3/15 noiembrie 1869 Carol s-a casatorit cu Pricipesa Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied. 3


Actele de independenta ale Romaniei patronate de Carol I:
In 1867 se adopta Legea monetara, in virtutea careia, in 1868, se emite moneda de 20 lei din aur cu efigia lui Carol I ce avea legenda “Carol I Domnul romanilor”. In urma protestelor Imperiului otoman cat si al celui Habsburgic, Romania a fost nevoita sa retraga moneda, insa dublul scop fusese atins: se emisese moneda ce afirma independenta Romaniei (nu continea nici un simbol al dependentei de Imperiul Otoman) si se afirmase dorinta strangerii tututror romanilor sub acelasi conducator. In acelasi an Romania participa cu un pavilon separat, ca al unei tari independente, la Expozitia Universala de la Paris. In 1868, Romania incheie o Conventie postala cu Austro-Ungaria si una cu Prusia si una telegrafica cu Rusia, cum doar statele independente puteau face. Tot in 1868 ia fiinta Agentia diplomatica romana la Viena, ce avea competenta si pentru relatiile cu Prusia si Rusia. Acelasi an este mentionat pentru incheierea Tratatului de alinata romano-sarb. In 1869 Carol I face vizitei in Rusia, Austro-Ungaria, Prusia si Franta – ceea ce-i confirma domnia. Incepand cu anul 1866 se acorda o atentie deosebita armatei. 4


Romania a participat la razboiul ruso-turc din 1877-1878, Carol primind de la Tarul Alexandru al II-lea la 16/28 august comanda trupelor rusesti si romanesti din fata Plevnei. Congresul de la Berlin a recunoscut independenta de stat a Romaniei, iar la 14/26 martie 1881, Parlamentul Romaniei a votat transformarea Romaniei in regat, incoronarea lui Carol I desfasurandu-se in ziua de 10 mai. Coroana regelui a fost confectionata din otelul unui tun capturat la Plevna in 1877, iar coroana reginei a fost confectionata din aur, ambele fiind lucrate la Arsenalul Armatei. In 1909, la 7 aprilie, cu ocazia aniversarii a 70 ani, regele Carol I a primit din partea imparatului Wilhelm al II-lea epoletii si bastonul de feldmaresal al armatei germane, distinctie pe care nu o mai avea atunci in lume decat Imparatul Francisc Ioseph al Austro-Ungariei, iar in 1912, la 26 noiembrie/9 decembrie, cu ocazia implinirii a 35 ani de la caderea Plevnei, tarul Nicolae al II-lea i-a conferit Regelui Carol I bastonul de maresal al armatei ruse. 5


Carol I va indrepta politica externa a Romaniei catre o alianta cu Germania, aceasta din urma impunand o cale indirecta: Tratat de alianta intre Romania si Austro-Ungaria, ce a fost semnat la Viena la 18 octombrie 1883. Prin tratat, cele doua semnatare se angajau sa-si dea ajutor militar reciproc in caz ca una din ele este atacata neprovocat de o a treia tara. In aceeasi zi, la Tratat a aderat si Germania. Tratatul a fost incheiat pe 5 ani si a fost continuu prelungit, ultima oara in 1913. Tratatul a garantat independenta Romaniei in raport cu tendintele expansioniste ale Rusiei, oferind totodata garantii de securitate Romaniei. Acest tratat a oferit climatul de liniste externa necesar dezvoltarii interne si a intarit Dinastia. Avand in vedere sentimentele anti-austro-ungare ale poporului roman, Tratatul a fost tinut secret, fiind cunoscut doar de Carol si cativa oameni politici (cei mai multi fiind pusi in cunostinta de cauza atunci cand Tratatul trebuia prelungit). Nu a fost trecut prin Parlament. 6
In 1913 Romania participa la cel de-al doilea Razboi Balcanic alaturi de coalitia sarbo-greaca impotriva Bulgariei, iar in urma victoriei coalitiei Romania a devenit factor de decizie in Balcani. Ca urmare a acestei actiuni Romania obtine de la Bulgaria partea de sud a Dobrogei – Cadrilaterul.
In urma declansarii ostilitatilor Primului Razboi Mondial, Carol I se vedea pus in fata presiunilor externe si a sentimentelor sale filogermane si a intereselor Romaniei. El va convoca Consiliul de Coroana la 21 iulie/3 august 1914 la castelul Peles. Carol pledeaza pentru executarea tratatului ce lega Romania de Tripla Alianta si le arata tuturor Tratatul din 1883, ce nu era cunoscut de toti cei prezenti. Majoritatea celor prezenti s-a pronuntat pentru neutralitate. Romania nu incalca Tratatul, pentru ca in iulie 1914 nu fusese atacata Austro-Ungaria, ci aceasta atacase Serbia. 7
Cu ocazia implinirii a 40 ani de domnie ai lui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului Romaniei dar si 1800 de ani de la cucerirea Daciei de catre imparatul Traian a fost organizata o Expozitie nationala la Bucuresti in 1906.
Carol I se stinge din viata la 27 septembrie/10 octombrie 1914 la Peles. Deviza sa fusese:“Totul pentru Tara, nimic pentru mine”.
La 10 mai 1939, cu ocazia sarbatoririi aniversarii a 100 de ani de la nasterea lui Carol I, a fost inaugurata statuia ecvestra a Regelui in fata Palatului regal si al Fundatiei Carol I (Biblioteca Centrala Universitara), opera a sculptorului Ivan Mestrovic, monument conceput sa impresioneze privitorul prin maretia sa. In 1948 statuia a fost indepartata de autoritatile comuniste, ca multe alte monumente ce aminteau de fostul regim. Se spune ca bronzul a fost topit si folosit la construirea statuii lui V.I. Lenin.
Anul acesta, in luna decembrie, in aproximativ aceeasi locatie, a fost dezvelita o statuie asemanatoare a lui Carol I, creatie a sculptorului Florin Codre.

NOTE
____________________________
1 MNIR, Familia regală: o istorie în imagini, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2009, p. 11.
2 Ibidem.
3 Regina Elisabeta a României, o mecena a artelor, cunoscută şi sub pseudonimul de Carmen Sylva.
4 Petre Ţurlea, Monarhia în istoria românilor, Curs universitar, f.e., f.a., pp. 9 – 10.
5 MNIR, Familia regală: o istorie în imagini, pp. 11 – 12.
6 Petre Ţurlea, Op.cit., pp. 33 – 34.
7 Ibidem, pp. 38 – 39.

Arhivă blog

Despre mine

Fotografia mea

Sunt pe Facebook

Sunt pe Facebook

Recomand