O
primă biserică din lemn a existat probabil în sec. XVI-XVII, fiind rectitorită
de marele paharnic Şerban Cantacuzino în 1700. Conform pisaniei au mai
participat la construirea acesteia şi Iorgu Stan Costea şi Apostol Lazo şi
reparată în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat. Cea mai veche biserica
este pomenita in documente cu numele de „Sfantul Nicolae din mahalaua
selarilor” la 27 aprilie 1664. În urma stricăciunilor datorate cutremurului din
1802 biserica a fost refăcută radical între 1802-1804, când i s-au adăugat
absidele laterale şi a fost ridicat nivelul de călcare atât la interior cât şi
la exterior. La jumătatea secolului al XIX – lea era biserica breslei
lumânărarilor, bumbăcarilor şi bărbierilor. Grav afectată de incendiul din
1847, în 1860 biserica este dărâmată şi se începe recontruirea ei. Datorită
înaintării anevoiase a lucrărilor, în urma unei vizite la acest lăcaş, prinţul
Carol I va face o donaţie personală bisericii, devenind ctitor al acesteia: „La
anul 1868, Domnitorul Romaniei Carol I, prin intermedierea d-lui Ion C.
Bratianu, ministru de Interne si ad-interim la Finante depuse suma de 10.000 de
galbeni din caseta sa [...], fiind curatorii bisericei, ajutatori cu bani si
ostenitorii domnii Vasile Constantin, Stamate Atanasiu, Stefan Boscu si
Petrache Sachelarie. Cand mai venira intra’juroul unei astfel de nobile si
totd’auna laudabile operatiuni, persónele aci notate: domnii Costache
Stoeanovici, Ion Constantin, Petre Enciulescu si Ghita Radulian”. Biserica
poartă hramul Sf. Ierarh Nicolae. (Adresa: Str. Blănari nr. 16).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu