vineri, 24 aprilie 2020

Biserica Colţea



Peste drum de palatul Suţu se află Ansamblul Colţea care, deşi a fost construit de către Mihail Cantacuzino, poartă numele marelui clucer Colţea Doicescu. Lângă actuala biserică se pot vedea încă temeliile de cărămidă şi piatră ale bisericuţei din lemn construite aici de către fratele fostului proprietar, Udrea Doicescu. Colţea închină biserica Mitropoliei. Locul este cumpărat de către marele spătar Mihai Cantacuzino (1645-1716) care ridică o biserică cu chilii în jur, un spital, o şcoală şi trei paraclise, pe care le înconjoară cu un zid dreptunghiular, accesul făcându-se printr-un turn clopotniţă cu ceas, aflat în faţa bisericii. Şcoala înfiinţată aici de Mihai Cantacuzino la începutul secolului al XVIII-lea şi care era frecventată în principal de copii de negustori şi meştesugari se va muta în 1867 la Sfântul Sava. Spitalul inaugurat în 1704 este primul aşezământ spitalicesc din Ţara Românească. 
Ridicat în prima parte a secolului al XVIII-lea în faţa bisericii, făcând astfel parte integrantă din ansamblul construit de Mihai Cantacuzino, Turnul Colţei a fost pentru mult timp cea mai înaltă clădire din oraş, fiind folosit atât pentru supravegherea în scopul avertizării incendiilor cât şi cu rol de clopotniţă. În 1781 elveţianul Franz Iosif Sulzer atribuie construirea turnului clopotniţei bisericii Colţei soldaţilor suedezi ce se retrăgeau prin Valahia după înfrângerea  regelui Carol al XII-lea de către ţarul Petru I la Poltava în 1709. Această poveste a vremii este preluată ulterior şi de alţii ca o „tradiţie” locală, unul dintre aceştia fiind Dimitrie Papazoglu. Mult timp principal punct de atracţie al oraşului şi menţionat de către călătorii străini, turnul a fost afectat de cutremurele din 1802 şi 1838. Turnul începe să-și piardă importanţa ca punct de supraveghere şi, ca urmare a proiectul de lărgire a bulevardului pe axa nord-sud, primarul Pache Protopopescu ia decizia demolării acestuia.



O lungă perioadă de timp fundaţiile Turnului Colţei au fost marcate pe pavajul bulevardului, între biserica Colţea şi palatul Suţu, dar care a dispărut în timpul unei asfaltări, cel mai probabil atunci când a fost construită magistralal 2 de metrou.

Mai mult decât atât, stradă care făcea legătura între Piața Unirii și Piața Victoriei, o stradă deloc lată și șerpuită purta numele de strada Colţei, iar când a fost trasat bulevardul care lega Piața Victoriei de Piața Română, a purtat numele de Bulevardul Colţei. Iată, o întreagă toponimie păstrată de-a lungul timpului, mergând până astăzi, când avem artera de acces în spital astfel denumită.








Niciun comentariu :