Biserica Sfântul Ilie Gorgani, situata intre apa Dâmboviţei şi „balta cea mare a Cişmigiului”, si se afla pe o movila pe numită a Gorganului sau a Gorganilor. Cea mai veche menţiune asupra bisericii pare a fi cea pe care o găsim în hrisovul lui Matei Basarab, din 6 august 1639. În timpul domniei lui Şerban Cantacuzino (1678-1688), a fost închinată ca metoh mănăstirii sale de la Cotroceni. Biserica exista şi în timpul lui Constantin Brâncoveanu, în jurul anului 1694, când primeşte de la acesta, ca danie, un clopot.
În ceea ce priveşte actuala denumire, biserica Sfântul Ilie–Gorgani,
este interesantă opinia lui Nicolae Iorga, care, în Istoria
Bucureştilor, menţiona că „între bisericile vechi, se mai înşiră, pe
lângă cele arătate mai sus, aceea […] a Gorganului, pe care n’o cred
numită după biata modâlcă de pământ pe care e clădită, ci de acel Gorgan
Spătarul, cumnatul lui Matei‑Vodă, care-l ajută credincios în răscoala
şi izbânda lui. Cercetări tehnice ar lămuri data întemeierii acestui
locaş, care nu se pomeneşte înainte de aceste prime decenii ale
secolului al XVII-lea”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu