Câteva imagini cu zona maidanului primăriei unde s-a ridicat noul Teatru Național și hotelul Intercontinental. Peste drum putem vedea aspectul schimbat al locului unde se găseau blocul Dunărea și biserica Enei, demolatr după cutremurul din 4 martie 1977.
Cea de-a doua axă nord-sud a Bucurestilor a fost construită pe parcursul unui secol și pe traseul vechii străzi Colțea. Primul segment al acestei artere a fost Bulevardul Colțea, actualul Bulevard Lascăr Catargiu. Ulterior a fost construit bulevardul Tache Ionescu - Gheorghe Magheru - Ion C. Brătianu, Ion I.C. Brătianu, astăzi Tache Ionescu - Gheorghe Magheru - Nicolae Bălcescu - Ion I. C. Brătianu. Iată mai jos câteva imagini cu această arteră.
Cea de-a doua axă nord-sud a Bucurestilor a fost construită pe parcursul unui secol și pe traseul vechii străzi Colțea. Primul segment al acestei artere a fost Bulevardul Colțea, actualul Bulevard Lascăr Catargiu. Ulterior a fost construit bulevardul Tache Ionescu - Gheorghe Magheru - Ion C. Brătianu, Ion I.C. Brătianu, astăzi Tache Ionescu - Gheorghe Magheru - Nicolae Bălcescu - Ion I. C. Brătianu. Iată mai jos câteva imagini cu această arteră.
Două imagini cu Gara de Nord și una cu Piața Gării de Nord, în care se poate vedea parcul și Palatul C.F.R., actualul Minister al Transporturilor.
Alte imagini cu Gara de Nord aici
Piața Universității este acel spațiu cu statui din fața Universității din București. Confundată de prea multe ori cu locul intersecției arterelor nord-sud și est-vest, putină lume știe că aceea este Piața I.C. Brătianu, redenumită în timpul regimului comunist Piața Nicolae Bălcescu. Dar despre aceasta într-o postare viitoare.
În
Piaţa Victoriei, în faţa Palatului Victoria de astăzi, pe o parte a
terenului fostului Han Niculcea, din sud-estul fostei grădini a lui
N.Mavrogheni, a fost construit între 1898-1901 una dintre cele mai
opulente clădiri din Bucureşti – Palatul Grigore Sturdza, realizat la
comanda proprietarului, după planurile arhitectului Iulius Reinicke,
elaborate în 1897. Sturdza a achiziţionat terenul de 937 mp de la
municipalitate cu suma de 50 lei/mp. Imobilul nu a putut fi încadrat
într-un stil arhitectural definit, suscitând în epocă o serie de
aprecieri nu tocmai favorabile. Arhitectul Grigore Ionescu consideră că
aceasta este „cea mai amestecată şi mai bizară construcţie din
Bucureşti, pe ale cărei faţade - foarte întinse - îşi dau întâlnire,
înfăţişându-se, elemente de epoci şi stiluri diferite, tăiate în
materiale de tot soiul şi de toate culorile”. Proprietatea era
delimitată de un gard monumental şi deţinea şi dependinţele: casa de
administraţie, casa Catargiu, grajdul, fierăria, gheţăria, remiza, casa
portarului sau chioşcul grădinarului.
Grigore Sturdza nu s-a bucurat
de noul palat, stingându-se din viaţă în anul în care acesta a fost
finalizat, iar moştenitorii l-au vândut statului, în anul 1904, cu suma
de 500.000 lei aur. Astfel, palatul a devenit sediul Ministerului
Afacerilor Străine pentru patru decenii.
În 1937 a început
construirea unui nou palat al Ministerului de Externe, proiectat de
arhitectul Duiliu Marcu, în imediata apropiere a Palatului Sturdza.
Ulterior a fost elaborat şi un plan de sistematizare a zonei care punea
în discuţie existenţa vechiului palat. Soarta acestuia a fost pecetluită
de două dezastre: incendiul din 1942 şi bombardamentele din 23 august
1944, demolarea intervenind între 1945-1946.
La
31 ianuarie 1883 se înfiinţează „Societatea Funcţionarilor Publici”,
iar membrii acesteia stabilesc o insignă distinctivă, din metal comun.
Palatul Funcţionarilor Publici a fost construit în zona sudică a Pieţei
Victoriei, între Calea Victoriei şi Strada Buzeşti, în 1900, după
planurile arhitecţilor Constantin Mihăescu şi Alexandru Clavel, într-un
stil neoromânesc. Clădirea avea la parter spaţii destinate activităţilor
comerciale, etajul şi mansarda fiind destinate locuinţelor unor
personalităţi din instituţiile publice. Astfel că îi regăsim aici ca
locatari pe Alexandru Vlahuţă, „trezorier al unui inestimabil patrimoniu
artistic, al numeroaselor tablouri realizate de ginerele său, Nicolae
Grigorescu”.
Palatul a suferit un incendiu la 18 aprilie 1904 în
urma căruia au rezultat mari pagube materiale. Pictorului Verona, unul
dintre locatarii imobilului, i-au fost mistuite 180 de lucrări. Ironia
sorţii făcea ca, deşi acesta avea o poliţă de asigurare în valoare de
56.000 lei, nu o mai plătise de câteva luni. Palatul va fi demolat ca
urmare a efectelor bombardamentului din 28 iunie 1944.
Vechea piață din centrul orașului, demolată în anii 1935 și transformată în Piața 8 Iunie, pentru ca din timpul regimului comunist să se numească Piața Unirii.
La 10 septembrie 1868 se pune piatra de temelie a Gării Târgovişte în prezenţa lui Carol I şi care a fost amplasată pe un loc ales de domnitor. Construită între anii 1869 - 1872, Gara de Nord are o arhitectură inspirată din cea a Gării de Nord din Paris şi a purtat denumirea de Gara Târgoviştei ( pentru că artera numită astăzi Calea Griviţei se numea pe vremea aceea Calea Târgoviştei ) până în 1888, de când are actuala denumire. Schimbarea denumirii a fost impusă de darea în folosinţă a liniei Titu – Târgovişte în 1884, apărând astfel gara oraşului Târgovişte, pentru a nu se crea confuzii. Intr-o perioadă scurtă de timp, Gara Filaret îşi pierde importanţa în favoarea Gării Tâgovişte. Importanţa transporului feroviar a făcut ca în 1880 să se execute modificări şi extinderi ale Gării Târgovişte.
