Curtea Veche

Palatul Voievodal Curtea Veche este prima construcție domnească din Capitală, loc de reședință al domnilor munteni timp de mai bine de trei veacuri începând cu mijlocul secolului al XV-lea.

În lucrarea „Istoria începutului orașului București”, Dimitrie Papazoglu ne oferă în 1870 primele informații legate de Curtea Veche, iar săpăturile arheologice de la mujlocul secolului trecut aduc la lumină faptul că în zona bisericii ponderea descoperirilor revine perioadei cuprinse de secolele XV-XVIII. 

Extinderea lucrărilor a demonstrat că Palatul Voievodal este elementul central al complexului, fiind secondat de o serie de alte clădiri precum biserica Buna Vestire sau Hanul Manuc.

În vremea lui Constantin Brâncoveanu Curtea Domnească din București cunoaște perioada de maximă înflorire, palatul şi construcţiile înconjurătoare au fost extinse și au căpătat aspecte noi.

Biserica Sfântul Anton – Curtea Veche poartă hramurile Buna Vestire şi Sfântul Antonie cel Mare, însă este cunoscută mai ales sub numele de „Biserica Curtea Veche”. Mihai Cantacuzino scria în „Istoria Ţării Româneşti” că „Mircea cel Bătrân a întemeiat” această biserică. Gheorghe Şincai susţinea că pe peretele ctitorilor bisericii se aflau pictaţi trei prinţi cu numele de Mircea şi anume: Mircea Ciobanul, fiul său Mircea şi Mircea cel Bătrân, deşi astăzi mai pot fi văzute doar chipurile lui Mircea Ciobanul şi a lui Ştefan Cantacuzino, de la care a rămas actuala pisanie. 

În Piaţa Sfântul Anton a fost executat un monument care aminteşte de vechea biserică, pe care stă scris „Aici a fost altarul Bisericii Sfântul Anton, numită şi «Biserica Puşcăriei», construită la 1735 şi arsă în cursul marelui incendiu care a distrus centrul capitalei în 1847. După incendiu, hramul său a fost preluat de Biserica Buna Vestire de la Curtea Veche, aflată alături”.

Această biserică se află practic în cadrul ansamblului numit Curtea Veche din str. Franceză nr. 27-31, un ansamblu muzeal unde au fost începute cercetări arheologice în anii ’50 ce au scos la iveală reşedinţa domnească de la Bucureşti şi care se prezintă ca un monument în aer liber.
În interiorul ansamblului se află un bust al lui Vlad Ţepeş (1431-1476) domn al Ţării Româneşti de mai multe ori în 1448, 1455-1462 şi 1476 şi de la care avem prima atestare documentară a Bucureştilor. 

Această atestare documentară a Bucureştilor a lui Vlad Ţepeş este datată 20 septembrie 1459, fiind un hrisov dat în limba slavă „în cetatea Bucureşti” (Curtea Veche) prin care întărea lui Andrei cu fiii săi, lui Iova, lui Drag şi unui al patrulea, al cărui nume nu se mai poate citi, proprietatea lor, scutindu-i totodată de dări şi „slujbe”. Cetatea a fost preferată şi de alţi domnitori munteni precum Radu  cel Frumos, Basarab cel Tânăr, Vlad Călugarul sau Mihnea cel Rău.

În curtea Palatului Voievodal Curtea Veche, devenit muzeu în aer liber, parte componentă a Muzeului Municipiului București, a fost amplasat, în anul 1976, pe un soclu din piatră albă, bustul din bronz a lui Vlad Țepeș, operă a sculptorului Dumitru Pasima.